Yamaha MT09 SP 2021 Review-5⭐

Long story short. O motocicletă care m-a impresionat.

5 stele: probabil cea mai bună suspensie “stock”
5 stele: cea mai confortabilă șa din lume
5 stele: poate cel mai rafinat quick shifter de pe piață

Și acum varianta „povestiri din criptă”. Luați cu biscuiți și cafea, că de scris m-am ocupat eu.

Avem una bucata Yamaha MT09 SP de test drive de la importatorul acestui brand, Motodynamics, din șoseaua Odăi. Se mai adăugă una bucată prieten disperat să mergem să facem Lepșa care este în momentul de fata drumul meu preferat din tara, atunci când este vorba de drumuri virajate.

Iau motocicleta și plec să ne vedem la benzinăria care este undeva la 300 m de bloc. 1-2-3-4-5, bine înțeles date undeva la 5000 ture cu quickshifter. Nici nu simți intervenția electronicii, totul se face atât de lin, elegant si legat.

Am un rânjet în cască mai ceva ca al unui elev care tocmai a terminat cu brio examenul de categorie A. Ajung în benzinărie și ii zic lui Alk „să vezi ce motoreta am, o să ne distram grav azi”.

De obicei când iau o motocicleta de test drive umblu la reglajele suspensiei și le întăresc pentru un mers sportiv. Suspensia de SP nu este o suspensie “normală”. Are o furca Kayaba de top și pe spate un Ohlins full reglabil (compresie, revenire si preload). Așa că zic, hai să-i dau o șansă se vedem dacă mă deranjează cu ceva și pe urmă ne jucam și la click-uri.

Traseul ales pentru ziua asta este unul ciudățel. Focșani, Lepșa, Întorsura Buzăului, Siriu, Nehoiu, Văleni, Ghighiu. De ce spun asta, pentru că și formația este ciudată. BMW R1200GS, Honda CBR 1000 RR și al nostru MT09SP. Drumul este … genul de drum care definește România. Nu îi poți spune prost, dar este vălurit, câteva gropi, plombe, smoală, peticit cum i-a dus capul pe meșterii de la administrația drumurilor, etc. Drumul din zona Lepșa este ca in palma, dar acolo este alta poveste, Ținutul Secuiesc, etc. La final, 602 km in cap.

Purcedem la lupta cu gândul la virajele largi, de viteza de pe Lepșa. Și poate puțin kurtos kolac. Prima secțiune de drum este de sacrificiu pentru MT09. Drum drept cât cuprinde. Limita de confort este undeva la 140 la ora fix. Vai ce lacrimi în ochi aveam după parbrizul de la Africa Twin. Cu riscul de a “urâți” un pic motocicleta, pentru cine face plimbări lungi, merită investit într-un parbriz aftermarket cât mai înalt. Am încercat să mă lipesc de motoreta și să mă ascund undeva, dar nu ai unde. Bordul minimalist, care este foarte interesant de altfel, nu te poate ajuta. Un fel de “poți fugi, dar nu te poți ascunde”.

Șaua. Cred că este cea mai bună șa de pe piață. Foarte lată, foarte bine proporționată și cu gradul de duritate perfect ales. Să nu te doară „an cur” la propriu după 600 km este de-a dreptul genial. Pe viraje îți permite să scoți jumătate din corp afară fără să aluneci sau să îți creeze vreun disconfort. Are o aderenta foarte bună și te ajuta enorm dacă vrei să adopți o poziție sportivă pe viraje sau eventual la un track day. Mi se pare cea mai genială șa din lume și nu o spun cu ușurință.

Suspensia. Aici povestea este foarte simplă și în același timp complicată. După cum ziceam, atât furca, cât și amortizorul sunt reglabile “3D”. Adică putem regla preload-ul (preîncărcarea arcului in funcție de pilot, pasager, bagaje), compresia și revenirea.

Drumul, având porțiuni de drum județean get-beget a fost foarte vălurit, neuniform, cu denivelări, diferențe de nivel, imperfecțiuni. Să ajungi acasă și să nu te doară, mâini, spate, cur, picioare, genunchi a fost de-a dreptul genial. Suspensia pe drumurile de “tara” s-a comportat exact ca suspensia unei motorete de tura, dar să ținem cont că Africa Twin de exemplu are o suspensie lungă cu o cursa de 2 ori mai mare. A copiat fiecare denivelare și mi-a transmis exact informația de care aveam nevoie, să știu unde se poate forța și unde nu, fără a „bate în capăt” și fără zgomote de tipul „fier pe fier”.

Am ajuns pe Lepșa. Șoc și groază. 13 grade, dar cu soare. Un soare cu dinți cum s-ar zice. Pe viraje a stat excepțional, fără nici un reglaj în plus sau în minus. Și s-a mers într-un regim foarte sportiv.

Să ai o suspensie care sa copieze și să înghită șocurile de pe drumurile noastre nu chiar performante și o dată ajuns într-o zona virajată să poată fi folosită în regim de „track day” mi se pare genial. Yamaha, jos pălăria. Chiar v-a ieșit combinația.

Despre amortizorul de pe spate Ohlins nu sunt multe de zis. Încă din primii 300 de metri mi-a dat o senzație geniala de satisfacție. Îți venea să te înfigi în el și să-i dai gaz. Sună ciudat nu? Chiar așa a fost. Să stai 600 km cu un rânjet de satisfacție în casca, e ceva.

O suspensie bună are 4 avantaje majore.

1 – Confort. Mergi fără stilul romanesc de strâns din dinți. E un meme cu o maimuța sau ceva care strânge din dinți. Asta ești tu cu motoreta sau mașina ta când dai în groapă și speri că n-ai spart janta.

2 – Siguranța. O suspensie slaba sau prost reglată te poate da pe jos la propriu. Cât timp am lucrat la service am avut multe cazuri de clienți care au băgat trânte cu motoreta din cauza suspensiei care a cedat.

3 – Încrederea. Știind ca totul este OK și că furca și amortizorul lucrează pentru tine, nu împotriva ta, adică nu-ti vor da dureri de spate și de dinți la propriu, mergi mult mai încrezător și mai sigur pe tine.

4 – Fun Factor. Te poți distra liniștit știind că ai confortul pe care ți-l dorești, ești în siguranță și poți avea încredere în suspensiile motocicletei.

Pozitia pe motocicleta. Pentru mine, la 1,77 m si 77 kg a fost de un 9/10. Poziție asemănătoare cu cea de pe supermoto. MT09 este clar un hooligan bike, un muscle bike, un hyper naked cu care te poți lua la trânta dacă ai chef să-i dai șpan sau cu care poți merge atât de decent și de liniar încât să nu simți diferența de schimbare dintre viteze.

Nu îmi este ușor să zic toate lucrurile astea. De ce? Am probleme foarte mari cu genunchii. Daca îi țin intr-o poziție nefireasca (foarte flexați) imediat încep și mă dor. Pe GSXR, exact când ajungeam pe viraje, după 200-300 km, începeau să doară atât de rău încât îmi creau un disconfort maxim și nu mă mai puteam bucura de drum.

Dacă vrei să-ți relaxezi picioarele te poți ridica în scărițe. Poziția ridicat în scărițe este asemănătoare cu una de pe sport touring, poți sta așa 2-3 minute pana îți mai dezmorțești încheieturile. Nu stai „capra” gen, ca atunci când încerci să faci asta pe un supersport sau pe alte modele de naked, nu dau nume. Și asta datorita înălțătoarelor de ghidon care duc ghidonul exact acolo unde „trebuie”.

Quick shifter-ul, atât la superioare în full gaz, cât și la inferioare cu gazul oprit, te unge pe suflet. Te simți un pic prost. Când încerci tu sa schimbi cu ambreiaj, parca nu îți iese atât de bine. Ambreiajul, așa cum ne-a obișnuit Yamaha, se trage cu un deget, lucrează foarte ușor, pârghia lui este foarte bine proporționata.

O grămada de electronica. ABS, ABS în colt sau pe viraj (traducere mot-a-mot), controlul tracțiunii reglabil, moduri de putere, cruise control. Un cruise control ușor de folosit și foarte accesibil. Claxonul ușor de folosit și bine poziționat. Semnalele la fel. Nu dai claxon când vrei să dai semnal și invers. Se știu ei care producători și la ce modele de motociclete le-au pus d-an-boulea.

Bordul are foarte multe informații de oferit și poți să îți arate doua dintre ele in dreapta jos. Temperatura motorului, temperatura de afară, trip 1 și 2, consum instant, consum la 100 km, ODO (kilometraj), benzina totală consumată, cantitatea de benzina din rezervor.

Turometrul arata foarte bine, viteza se vede mare si clar. Știi exact când ai depășit limita de viteză. Pentru că … muscle bike, hyper naked. Forță.

Farul. Cred că multa lume își dorește o discuție contradictorie pe tema asta. Sincer? Pe mine nu m-a deranjat toată ziua. În toți km și toate orele state pe motor, chiar nu m-a deranjat. De ce? Pentru ca nu l-am văzut. La cât de bine merge motocicleta, chiar nu ai treaba cu farul. De ce l-au făcut așa? Habar nu am. Ziua, colegii de drum mi-au spus că se vede un pic cam greu, comparând cu faptul ca BMW-ul R1200GS avea și proiectoare. Noaptea face o lumina de nota 10, iar faza lunga atât ziua, cât și noaptea se vede și din satelit.

Pff, ce ar mai fi de spus?! Distracție pe toata durata plimbării, cea mai comodă motocicletă pe care am mers până acum într-un regim de mers alert și sportiv, cea mai bună șa, quickshifter (up-down) liniar, electronică cât cuprinde, frâne care înghețată instant dacă te apuci să dai în ele, ce să mai, o bomboană de motocicletă.

Sper că review-ul asta a ajutat pe cineva care este în căutarea unui naked, cu care să-și faci treaba în oraș de luni pana vineri, iar în weekend să beneficiezi de confort și distracție pe toata durata plimbării.

Pentru cine nu crede, e pe probate și pe luate. Motocicleta se află pe soseau Odăi, la importatorul Yamaha, Motodynamics. Până la episodul viitor, țineți aproape. Distracție plăcuta și asfalt uscat >:D<